Copilărie, primele, de mână litere
căzând cu primii dinți amari,
pe-acoperișuri străine. Trimitere
la cumpărat litere mari,
ca la cumpărat de vanilie,
petrol și aloe
când în casă nu mai e nici un coltuc de aprilie
și de greieri e atâta nevoie...
Cești sparte. Lacrimi șiroaie
Spălând cine știe ce delicată cârmă
când în odaie
timpul lucrurile le comprimă
și dulapurile se fac mici și tinicheaua
își pierde, scos de mama, luciul
iar peste oraș bate neaua
și clopote-și clatină tuciul.
Micșorare înceată. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fată
uriaș din ore s-a ridicat
și în memorie se dilată,
cu monstruoase gingășimi. Transpare,
se zidește în gardul firav, de nuiele,
al pieptului și mi se pare
că sunt fiul fetei acele.
Și sunt fiul acelui spațiu
(anno domini șapte)
când peste frunze-alungindu-se cu nesațiu
plouă cu dinții mei de lapte
peste abecedare și clopotniți,
(la anno domini șapte)
fiu al sării din solniți
și al lacrimilor de lapte...