Dragostea ca poveste

Un el s-a întâlnit cu ea pe țărm și au rămas îmbrățișați,
iar marea le-a surâs și le-a cântat cu glas de înger
amorul ce credea că l-a pierdut, dar l-a uitat.

Pe pieptul lui, o ea stătea cu grație și medita,
iar vântul șuiera în părul lor bogat și tandru
ce nu i-a spus iubirii pe vremea tinereții.

Așa că el… sau ea…, Doamne ce emoții,
s-au sărutat, s-au sărutat, s-au sărutat,
nu pot să mă gândesc la altceva.

I-am îndrăgit, la fel și vântul, la fel și marea;
Pe țărm au mai venit, la fel și marea,
la fel și vântul, a plecat grăbit.