Sub chei de timp trăiesc închis
Și totul are-n gând ecou
Ca un perpetuu lung "Din nou!"
Și peste tot parcă sunt prins
În scrieri de stilou.

Și parcă sună totul fad...
Chiar versurile ce am scris,
Neliniștea de nedescris
Și în decor când simt cum cad
Același palid vis...

Imagini curg și curg pripit
Și timpu-i fără de lumini,
Iar sorii de-ntuneric plini
Și-n spațiul ăsta rătăcit
În chip simt mii de spini.

Tu, timp trecut, n-o să te-ntorci...
Tresar din somn ca un copil
Aud o voce stins, umil
Și răsunând printre-alte voci:
"Știți... a murit Emil!"