Lăsând în urmă o romanță
cei ce au fost odată tineri
se-ndreaptă-ncet pe drumul sorții
cu pași mărunți și liniștiți.

Ei sunt bunicii și părinții
ce și-au trăit o viață mândră
în ritmul blând, plin de savoare
al unui vals,tango,romanță.

Legendă vie-a fost sortită să rămână
întreaga viață-a lor bogată:

O simfonie ne-ntreruptă
purtată-n valurile vieții
plină de flacăra iubirii
păstrată și acum aprinsă

Ei au știut întotdeauna
să fie demni, și drepți, și buni
să dea și vieții viitoare
credința într-un timp mai bun.

Încet-încet ei se îndreaptă
către o cale neștiută
lăsând în urma lor pustiul
umplut de doruri, glasuri mute.

Pustiu îmi pare-acum pământul
dar ziua umple umbrele cu viață
o nouă zi și-o alta cu-alte umbre
urmează nopții și tăcerii în care,

Încă mai răsună o romanță...