Da, Nu

Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește…

Zac în jocul construit pe fulgi de nea,
Repetând același vers ce ne-a legat cândva,
Plâng în ritmuri seci, că doar e viața mea,
Anemic râd de luna ce stă lângă o stea.

Rotesc izvor uman pe lacrima veciei
Cu gânduri solitare sub rădăcini de tei,
Absent privesc cum trece aproape de ai mei
Frumoasă ferecata ce-ascultă de ai ei.

Încet ridic din patul verde și-mblânzit
Un pui de om ce știe că va fi iubit,
Un an am stat în vis plângând, eram rănit,
Dar azi povestea roții negre s-a sfârșit.