Mia

O pasăre nebună trecea prin văzul zilei
Cu-o aripă de piatră, cu astre în privire,
Mișca vioi din gheare, săltând deasupra Miei,
Sălbatică o pradă, cu gust ciudat de miere.

Un vânt se întețiră, un răget de leoaică
Și liniște prin umbră și negre vise-n soare,
Doar Mia mai întinde o mână înspre dacă,
Fugind cu gelozie de ceață și de oare.