Agonia

Pahar cu vise, te-ai răsturnat
burlac pe masa neagră,
zbătându-te în balta albă
ce-a curs din ochii tăi suavi.
Mi-am amintit înfricoșat de tine,
abia când soarele pe perna vie
cu dor a adormit,
cu jale s-a culcat.
Mister estetic,
te privesc timid
și mă întreb ce pensulă rigidă
te-a mângâiat pe piept.
Un pictor de renume a înțeles,
te-a înțeles pe tine
și agonia
care-a fost.
Aș vrea s-ating imaginea
ce-mi tulbură simțirea,
aș vrea s-ating tabloul,
dar te-am pierdut.