Ma inec, fugind printre rauri de lacrimi..
si ma frig de-obrazul de gheata,
zadarnic incercand sa te disting prin ceata.
E toamna...si umbra ta a cazut.
nisipuri miscatoare au inghitit clipele amare
ascunzand cu ele luna si soare.
mi-e dor...
zace plansul in mine
si...deodata sare
pe-o palida frunza cazuta la pamant,
ducand cu el si ceea ce nu sunt...
O frunza rupta de vant
ce-n mare-a visare,
striga:
Nu-i prea grea umbra ta oare?

31 octombrie 2005