Ieri mi-a cazut o piatră în palmă
șoptind liedul tăcerii
și al tractului începătorilor
într-ale visării din pauza de masă
printre cafele negre, oase de pui,
pâine uscată și scrumiere imense
pe care nu le mai golește nimeni.

Ce miros morbid în spate!
mă intreb…oare ce caut pe acolo?
Unii au zis că mă caut pe mine.
eu zic că vă caut pe voi,
prin mizeria cotidiană.

“Déjà vu?"