chiar tristă
nu-mi este teamă
să-ți vorbesc despre o altă lume
sunt îndrăgostită, vezi?
nimeni nu știe de ce mâinile mele
sunt colorate cu sânge
dacă ai trăi numai o zi în sufletul meu
numai o zi
ai rămâne fără respirație
te-ai gândi să mă-nveți
sa trăiesc fără tine

nu știu dacă acest crin anunță
ultimul strigăt din mine
umbra care se prăbușește
nu știu nici dacă mâinile acestea reci
atât de reci
sunt ale tale

nu știu

nu știu dacă aceste lumânări mute
au să mai ardă
dacă mă vor întoarce într-un vis
cu alge marine

chiar tristă
nu-mi este teamă
să-ți spun despre trup
despre suflet
despre drumurile care dorm
în ochii unui copil

nu știu de ce un singur tren
îmi dă bună-seara
nu am ajuns încă în nici o gară
și-n toată aiureala asta
observ câtă neputință
mă strânge de umeri