Plouă...
monoton de o săptămână încoace
sunt tristă,
mă doare
a însingurare de tine,
mi-e frig
și țip...
un țipăt de strigăt în dor.
Ploaia-n căderea ei moleculară
mi-astupă țipătul cu săruturi ude
șoptindu-mi apos:
- Ia-mă de braț, vino cu mine
vom scrie alt poem
pe un colț de iarbă.
Topindu-mă-n particule de ploaie
curg toată
și mă transform în verb.
Plouă...