Înconjurat de draci înalți
Ca într-o horă fără de sfârșit
Cazanul mursecă, în craniu-i ticsit,
Boiurile jumăriților bărbați.

Sunt și femei destule.
Însă, cu funcție aparte:
Plutesc pe valuri de ulei bombate
Ca vechi corăbii fără de busole.

Iar când se termină unsorile
Și cazanul funest începe-a geme,
Sub coaste, cu furci roși-aprinse,
Dracii sparg puțin femeile...

Dar totuși, pe albia cazanului,
Ispititor cum numai nimfele
Ne-ademenesc femeile,
Iar noi, sfârșim drept frigărui.


4 noiembrie, 2005.