Sens unic

Femeie care-mi naști secunda
Și-mi interzici s-o văd cu anul,
De ce imi ceri să-mi storc mândria
Și să înghit cu tot paharul ?

Tu, care mi-ai semnat energic
Carnetul de adeziune la inima ta
Cum poți doar după un apus
Să uiți, acum, că-i bine și-a uita ?

Cum reușești să-mi furi și gustul
De lacrimă fugară pe obraz,
Să-mi ceri să înot cu mâinile legate
Și să n-am dreptul la răgaz ?

Eu, care mi-am ucis eternul
Și am uitat de calcul și de ecuație
Pentru-a visa la buza ta de jos
Să-mi cumpăr la negru bon de rație ?

Eu, cel ce până ieri
Își mai iubea, încă, părinții
Să pot să sug la sânul mamei
Doar cu privirea ori cu dinții ?

E oare drept femeie, te întreb,
Când mă înalț spre țelul meu pitic
Să imi pavezi atentă calea
Doar cu săgeți de sens unic ?