Poem existențial, în rezumat


Când românii se confruntă cu o realitate gravă,
se adună și se văicăresc. după asta, se întorc acasă,
vorbind chiar și pe drum despre situație
și au mereu conștiința împăcată,
pentru că tot ceea ce pot ei să facă, fac...


de asta mi-am dat într-o parte viața,
ca să pot afla bucuria acestui popor
cu plânsul întors.


o dată cu maturitatea, am mai pierdut ceva:
nu mai am răbdarea să ascult toți proștii
vorbind despre lucrurile mari.


atâta omenire, mirare, tăcere!...