am pe masă o carte
marsupială
își ascunde ideile
uneori mă ascunde și pe mine
în ea
îmi răsucește mintea la spate
și îmi strigă
taci
iar eu mă zbat și urlu
între pliurile marsupiului
întunericul acela strălucitor
îmi aduce aminte de prima zi
după moartea tatei
l-am lăsat în buzunarul pămîntului
l-am lăsat să semene cu mine
și cărțile mele
marsupiale
uneori îl văd în sufragerie
citind
pînă noaptea tîrziu
apoi îndoaie atent un colț
și mă privește
ca și cum ar ști că mă condamnă încă o dată
la această moarte vie
între paginile
cărților mele
marsupiale