Mă uitam la un copac cu
ramurile tăiate și
deodată l-am văzut
însângerat, spunându-mi:
„Te-au mânjit cu sângele meu
pe zulufii tăi rebeli
atunci când te-au încoronat.
Acum tu porți pecetea frunzelor mele.”
Atunci mi-am dat seama de
cum te pot regăsi.
Am să-ți dau o frunză sau
mai bine un crin roșu
să-ți recunosc mâinile pătate
după ce voi urmări
dâra lăsată de el.
Sânge de copac ce se stinge,
sânge de floare ce se strânge,
sânge de copac în pletele mele.