antisonet 2


Când am împins pe negândite ușa
Ce a scâncit prelung și fără clanță,
S-a resfirat poteca spre vacanță.
Lângă uluci a apărut mătușa.

Unchiașul, cel ce fuse ordonanță,
Clipește hâtru, își cultivă șușa.
Stă într-un colț desperecheat păpușa,
Dar amănuntul n-are importanță.

Rostesc : hello, cum o mai duci bătrâne ?
- Ce să mai fac, genunchiul m-a durut.
Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.

Mătușa zice : e un prefăcut.
Ia spune drept, o-ntreb, că nu se pune
Câte-un drăguț mai ai la așternut ?


22 mai 2005