Atunci când plicticos, vine noaptea
Zece mii de bărbați vicleni
(Ah, zâmbetul acela de viclean din desenele animate !)
Se strecoară în așternuturi
Lângă consoartele lor înghețate pe consoane
Lângă consoartele lor înghețate de frică
Vaai,Costele mai avem cinci zile până la leafă și ăsta micul n-are ciorapi curați...
Se strecoară, cum spuneam și le închid înșelător, mângâietor ochii
Și-apoi, dintr-o singură mișcare
Le scot fețele, fețele acelea roșii, de vacă prostuță
Înlocuindu-le abili cu fețele bune, de manechine
Și-apoi fac dragoste toată noaptea cu ele.
În zori, când trece luna cu soarele la spinare
Femeile se scoală, întinzîndu-se voluptos
Simțindu-se ciudat de absente...