mă ascund-n cioburi de umbră
strivite de zebrele luminii

sunt lacrima paternă violată de suspin
O pată…a timpului sfărmat de mame și tați
(se tac întoarsele destine bătute de mâna omului)
sunt suspinul trunchiat de materne interjecții
oricum eram o așteptare
poate o promisiune de scriere văluită

dau cu mâna peste saliva
botului umed al viselor
ce-mi despică buza speranței
azvârlind gurii mele libertatea
de a gusta poezia

așa am gâtuit cuvântul
nobilându-l în cifră
O poezie…două poezii…

versul meu și-a mai pierdut un picior
schilodit fuge iepurește
de frica împușcăturii cu gândul
se scrie singur
alunecând în aspra-mi durere
a poetului făr’ de talent
O poezie …două poezii…