Vocea-ti imi rasuna
in mintea-ncrancenata,
in sufletul ce plange,
in inima-nghetata.

Ce sa fac oare
sa nu te mai insel,
sa-mi amintesc ce simt,
ca te iubesc la fel?

Ma doare sa te aflu
in mile departate,
ca nu esti langa mine,
sa ai mereu dreptate.

Ce trist este sa fii
indragostit in noapte,
sa nu te poti iubi
cu patima in soapte!

Departe esti iubite,
dar sigur voi veni,
sa te iubesc mereu,
la fel ca-n prima zi...

Sa ma saruti
pe gura-mi sangeranda
de dorul tau nebun,
sa ma cuprinzi in brate,
sa ma iubesti,
sa stiu ca am stapan.

Sa-mi spui ca sunt a ta,
si corpul meu plapand
sa-l inconjori cu soapte,
de dragoste gemand.