Mâna descompusă în pămîntul jilav
se transformă în fluturi,
cum soarele transformă stelele
în grele ciuturi,
când plouă
peste fântâni secate
de extaz primordial.
Florile răsar din fier,
pietre de râu se ridică spre cer,
când trecem prin grilajul efemer
al norilor răpuși de sete și de seară,
căci mâna ne dă drumul înc-o dată
prin lumea peștilor ce zboară
și-a păsărilor care-noată.
Și cad în apă grele ciuturi
peste fântâni primordiale,
când plouă serile sunt goale
în universul plin de fluturi.