întodeauna am simțit că între noi cresc stele cu fiecare cuvânt nerostit
și e ciudat cum luna își proiectează cântecele
în inimile celor ce ating clapele nopții

vedeam lumea prin ochii timpului spune-mi ce simți
arată-mi cum să mă unduiesc asemenea cadânelor transformate în secunde
poate clipa noastră îngheață la polul amintirilor acolo unde ne cresc aștrii în loc de inimă
poate vom învăța cum să ne deghizăm sufletele în aburi
cum să evadăm din sculpturile lumii moderne


ușor lângă mine te așezi tu nu știi dar cearceaful a învățat urmele trupului tău
ascultă
ultimele tăceri înfiate de noapte se cern în aburii răsăritului
continuă să-mi pictezi cu vârfurile degetelor coloana vertebrală noaptea asta
nu s-a terminat