Dintr-un prost obicei

nu reușesc să-mi aduc aminte
decat lucrurile frumoase.

Am o prietenă în fiecare cartier al orașului.
După despărțire,
îmi aduc aminte cu nostalgie de
blocul în care stă
și mă duc în inima nopții,
când doar felinarele sunt treze
și îi spun blocului care m-a ținut
de atâtea ori în pântecul său de beton
că mi-au crescut
flori de cireș între degete
de când nu l-am mai atins,
și miros tot a cireșe amare
tocmai bune de cules de domnișoare tomnatice,
doritoare să facă dulceață...

Toate i le spun blocului
care mi-a găzduit o iubire,
ca și cum aș fi atât de naiv
încât să cred că dimineața
când fosta mea iubită va pleca la serviciu,
blocul indiscret îi va povesti totul...