Copaci carbonizati la fereastra mea
isi inalta crengile batrane
catre cer,
lovind pamantul cu frunzele ce cad la nesfarsit.
Ce negre sunt gandurile
care-mi inunda mintea!
Si plange un copil
si canta o chitara
sperand c-o aude folkistul
ce-o uita mereu.
Si canta o balada.
Ce trista balada!
E cantecul, parca
din sufletul meu.