agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7577 .



Iubita cu surâs neutral
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Constant_Tonegaru ]

2005-11-17  |     |  Înscris în bibliotecă de Alexandru Gheție



Uneori se trezește în mine Genovezul dar numai dimineața
vrea să vadă urmărind șinele înzăpezite ale liniei de tramvai
flota peste care a fost amiralul echipajelor încinse cu spade.
poate acum vagabonzi ce sorb în speluncă cel mai decolorat ceai.

Iubita mea cu reflexe de amurg pe pulpele albe ca sideful
îmi șoptea surâzând neutral:-Frigul a încrustat pe geam o hartă
iar noi amândoi ca și cum plecam spre Terranova
în sobă castanele trozneau ca tunurile de bord altădată.

-Adu-mi ochianul. Nu-i un plan e un întreg comtinent;
iată plante tentaculare și arbori cu alge rămase pe ramuri,
a fost desigur aici un tărâm tropical și un ocean implorat
de Pieile Roșii celebrând dansul vulturului pe maluri.

Jos în speluncă trecea din mână în mână un pumnal;
clipeau șiret matrozii, însă gândurile lor fluturau ca un steag
al nu știu cărei armate constrânsă să primească să primească ultima luptă
urcând scara de-a valma și la etajul acesta să fiu dat în vileag

-Ești din cenaclul nostru. Fără vârstă. Un spectru infailibil;
în tine nimic nu mai pulsează și licoarea din artere
la un final de croazieră savantă prin enigme nerezolvate
cu albastrul oceanului s-a evaporat spre alte sfere.

Dragostea mea cu zâmbet neutral și pulpe carmine prelungi
se ofili cum prind paloare clapele învechite de pian;
eu din licoare i-am oferit ultima picătură păstrată atent
să graviteze melancolic în jurul sexului ei brun încă un an.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!