Planeta ciudată

Alergam de ceva timp după ea
când un copac invidios îmi puse piedică.
Ce planetă ciudată născusem
din această cădere!

Inimile noastre erau soare și lună
pentru jungla luxuriantă crescuta din
sentimentele noastre încolăcite.

Înarmate cu macete ascuțite, cuvintele
își făceau greu loc,
cocoțate în arbori crescuți din
lacrimi de dragoste, faptele
cântau imnuri de slavă…

- Dormi, dormi… atât apucă să-mi zică
și muri din trezia mea…