Un soldat tinandu-se cu mainele
de marginea unui nor...
De bocancii lui,cu mainile inclestate
se tine alt soldat.De bocancii lui
altul,apoi altul,apoi altul si altul,
si-asa pana-n miezul pamantului.

Eu ma las s-alunec pe sirul lor
ca pe-o franghie,
si-alunecand, cataramele
centurilor lor,imi zgarie fata.

Si-alunecand, imi zgarie pieptul
si-alunecand,alunecand,imi sfasie
fasii din carne,
si-alunecand, alunecand ramane din mine
numai scheletul.

Cand in sfarsit ajung,ma-ntind cu tampla
pe o piatra.
In timp ce dorm ,fasiile smulse
se-ntorc de sus si ma-nvelesc.
M-ajunge din urma si sangele pierdut,
si durerea.

Deschid ochii,ma uit.
Coloana de soldati, nu se mai vede.
Probabil ca vantul a-mpins-o
cu nor cu tot, in alta parte.