Mi-e sufletul pustiu si-mi este dor
De linistea padurii, de izvoare
Sa n-aud galagia omeneasca
Sa-mi pun in loc de perina o iasca
Si sa ascult in somnul meu, usor
Cum vine caprioara la izvor
Gustand din pacea fara de pereche
Sa-mi cante o "gusa-rosie"'n ureche
Cand luna rasari-va dintre stanci
S-aud cum canta buha-n vai adanci
Pe culme cum paseste lupul sur
Cum grohaie mistretii imprejur
Si-n golistea taiata in padure
Cum ursul cata sa gaseasca mure
O veverita cocotata-n pini
Sughite speriata de straini
Sa vad cum plang in zorii care ard
Cu lacrimi de rasina pui de brad
Cand soarele va da in jur binete
Sa-mi umplu sufletul cu frumusete
Si asa cu sufletul scaldat in bine
Sa ma cobor la oameni nu-mi mai vine.