Alinturile tale, iubito, sunt precum
bisturiul septic al ratiunii debitand incizii grabite
pe creierul saturat de poezie...
Sufletul, captiv, se scalda in ochiul tau umed,
patrunzandu-se de umoarea opiacee,
sfredelitoare de zei.
Crist nu se mai tanguie pe lemn,
Ci valseaza, transportat, in aburi de LSD.
Tariile nu se mai cutremura
consacrand tainic deicidul,
ci, spuzit de pistrui trandafirii,
flirteaza galant si obraznic cu firea
cuprinsa de rut ontologic.