Eternul vers

Am fost mereu naivă și am crezut în basme,
În zâmbetele tale, în roze la fereastră,
Nu m-a durut tăcerea, nu m-a durut absența,
Căci te credeam pe tine, credeam că ești departe.

Visam cu dor în suflet că vei veni la mine,
Că mă vei strânge-n brațe șoptind fiori de gheață,
M-ai amăgit în noapte, n-am înțeles că poate…
Nu ești tu cel ce vrea să-mi fie înger pe pământ.

……………………………………………………………

De aici eternul vers credul chiar nu-și mai are rost.