Ce-i omul cand se naste ?
O stea ce-ncepe sa se inalte,
E rodul unui crampei de dragoste,
E un izvor de viata si sperante.
Ce-i omul in primii ani de viata?
Urmand destinul ce i-a fost dat ?
E cristalin si pur ca roua diminetii,
E o fiinta fara de pacat.
Ce-i omul cand e fericit ?
Cand cunoaste dragostea cea mare?
E luminos si cald ca soarele-n zenit,
Si parca toata lumea-i este la picioare.
Ce-i omul care-a devenit parinte ?
E calatorul drumului ursit,
Ce trebuie sa mearga inainte,
Cu bune si cu rele pana la sfarsit.
Ce-i omul stapanit de ura si ispita ?
De tot ce poate fi mai rau ?
E pacatos si crud, e fiara ne-mblanzita,
Viclean, rautacios si uneori calau.
Ce-i omul ajuns la batranete ?
Un garbovit de anii din etate,
E un noian de amintiri si de tristete,
E neputinta, boala si singuratate.
Ce-i omul pe pamant ?
Ce reprezinta-n universul nostru mic?
De cand se naste si pana intra in mormant?
De toate si nimic.