"in puterea noptii la un scurt semnal
cantä iancu iarä jele la caval

trilu li lu lilu lilu crocodilu...

poezia aceasta ar trebui sä primeascä un premiu la cuncursul tinere condee ...categoria clasele cinci opt...clase de care de altfel..autoarea nu s-a depärtat foarte mult din punct de vedere psihic adecä..."bla bla bla
(de mircea lăcătuș)

***

Cînd Mircea se aruncă-n tril
Călare pe un crocodil
Ne strecura printre chiloți
Un comentariu de trei coți!
-Măi Mirceo! Neam de ardelean!
Să cînți așa precum... Stratan
În clasa-doua pe sub roți,
De ne-ai mîncat cu borș pe toți,
Nu este bine și nu știu
Cîți or să ragă în pustiu
După un Iancu și-al lui cal
Simțind miros medieval
Căci monitorul-i ars de crime,
Iancu e dus... tu-n profunzime
Și ne înveți de o idee:
„Cum este kitschul azalee...”
Riscînd așa ca amator
Un comentariu parcă chior,
Purtînd în el toata măsura
În care se stîlcește gura,
De barabule și curechi
Desigur, poantele-ți sînt vechi
Și sînt servite printre note
Ardelenești în anecdote!

Să știm cu toți, la șezătoare,
Cînd ninge, Iancu nu tresare,
El este mort pe la un rîu
De-atîta borș cu poale-n brîu,
Și-acum cu mîinile la spate
Ne pune Mircea pe ouate,
O fi el Mircea Cel Bătrîn
Dar pentru clasa opta-i spîn!
„Adecă” doar conceptual
Ne spune că-i intelectual,
Cu-n fizic ce-a trecut de vamă
Fudul, pe graniță reclamă
Că este-un domn cu gura mare
Penibil printre bîrfitoare
Care „mucește”* nu gîndește
La Hamangia... bărbătește,
Și n-are ce căta pe Sena
Nici un miner de prin Viena
Care de dor și jale-amară
Se uită după Iancu-n țară
Prin zidul cel fără fereastră
Zicînd că-i Dunărea albastră
Precum a învățat la școală
De la profesori... prin ciupeală,
Prin șmecherii mai firoscoase
De lăcatuș cu patru clase
(La cinci, lui gura nu-i miroase...)
Cu tîrgoveți și precupețe
Zicîndu-și: „Mircea-i musca Þețe,
Sau e țînțarul Anofel
Provincial mefistofel
Ce a trecut civilizat
Pe un „off topic” așezat
Speriat să prindă încă verde
Cu-n comentariu plin de „merde”?”