cu câtă grație înotai în picioare pe strada aceea pustie
cum să numesc ziua de ieri
“natură moartă cu o oră mai devreme”
sau
„emisferele de Magdeburg”
și învelindu-mă cu urechea mea cea țiutoare
din care propriu-mi strigăt mă va trezi

arătați-mi-l pe cel care vrea să se îngroape
de viu în alții
și îl voi umili cu umilința mea
dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absolut
aduceți-mă la mine
pe cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate
aduceți-mi-l pe cel ce vrea să se îngroape
de viu în alții
și moartea îl va găsi dispărut
dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absent
aduceți-mă la mine
pe cel căruia nu i-a rămas decât
orgoliul de a se umili

dar tu între timp
cu câtă grație înotai în picioare pe strada aceea pustie
strigându-mă să-ți sărut abstractele tălpi