agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-23 | |
O prepeliță se-ntreba:
„Ce pana mea, ce pana mea? Ce vrea motanul sus pe cracă, Zicîndu-ne „miorlau se joacă” Căci jocul nu-l cunoaște-oricine În tril, culoare, origine, Iar dacă eu mă iau cu zborul, Atunci el, face doar pe chiorul Cum a greșit zicînd că pare Precum a vrabiei culoare Și că nervos de cum îl știu Pe vrăbioi îl vrea de viu, Să-l zmotocească doar de pene Să nu mai scrie el catrene Pe care nu le poate duce Nici un motan la sfînta cruce.” -Măi motănelule frivol, Îți dau eu ție vitriol! Să nu te iei de păsărică, Căci eu te... Pitpalac... și-ți pică! Te știi mata dup-al tău tors Căci ai un obicei întors De printre vremuri cu asprime Cînd mărțișoarele-ntre rime Se dăruiau de sus în jos Cu paru’-n cap la viers mieros Dar s-a schimbat orînduirea, Iar în istorie citirea, Se va citi doar de la dreapta Pentru a se-nțelege fapta, Și să citești de jos în sus, Să nu-mi spui mie de lapsus Doar fiindcă ești un daltonist Anestezist ca analist În versul tău avangardist, Eu, uite-acum am cumpărat Dintr-un copac mai supărat O pană, să iți scrii durerea Prin mieunat amar ca fierea, Dar, vezi că pana e de plastic, Vei morfoli doar un elastic Gîndindu-te că-i pana mea O să-ți rămînă botu’-n ea! -Aruncă tu, ‘cea pană, fată Și-o să te iau de beregată Cînd o s-adormi pe craca care Am scrijelit-o de la gheare, Iar cînd ți-o fi somnul mai dulce Un daltonist o să te-apuce, Și o să rod la prepeliță, Cu pană, os și aluniță, Deci, pînă numeri o silabă Eu o să am în a mea labă O vrabie și-un vrăbioi, O prepeliță și-un cioroi, O bufniță și un fazan, Cu ceva carne de curcan, Și-o să vă-nvăț de maniere, În gust de vin și sos cappere Să mă combată-n ciripeală Prea goală slabă și banală, Pîn’ la final tot păsăretul O să îmi fie cabaretul! Dar n-apucă nici una două Ca să se numere de ouă, Motanul, cel cu versul tandru Era-nhățat de-un cățelandru, Și terfelit, fără blăniță, Muri cu-n gînd la prepeliță. „Ia uite... pot zbura acum, Să vezi tu, prepeliță rea, Oriunde o să-mi stai în drum, Din pene o să-ți fac saftea!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate