Lumânări de ceară lângă icoane de lemn
Pe un perete alb de lut între lumină și întuneric,
Focurile speranței pe o masă îmbătrânită
La răscrucea drumurilor către credință.

Turlele bisericii printre salcâmi, un vis de seară
Ca cel al rândunelelor în zbor spre cuib
Cu noaptea pe a lor aripi, un voal
Din ce în ce mai clar.

Pe sub frunze ruginii ecouri îndepărtate
Și șoapte și tăceri, la un loc toate
Frânturi disparate ale unui suflet uitat
Acum, doar imaginea unei amintiri.