Avea un fel de a fi
Nemaintalnit de mine pana ieri
Iesea din pielea lui a sti,
Facandu-te in tine sa zbieri.

Era ca un fel de ciocolata
De o culoare bleu-deschis amarui
Fiica nelegitima a lui niciodata
Si mama nesperata a lui oricui.

Era o poama a tacerii disperate
Ce rodea din copacul din cer-
Era ca doua pupile dilatate
De al caldurii indeslusibil ger.

Avea un fel al ei de a fi
Lasandu-te sa tot speri intruna,
Ca cerul albastru nu e gri
Si ca soarele,noaptea este luna.

Era ca un fel bizar de a fi
Mintind intunericul ca e lumina-
O umbra vie din a minti
Era ea,si goala si plina!