Mi-e viața un miracol nenăscut.
Și totuși, aș fi vrut uneori,
să nu mă fi născut...
să fi rămas in pântecele mamei.
in pantece de soare,
să visez că zbor peste lume,
cu aripi de lumină..
Insă, până la soare
mirosul florii nu ajunge,
mângâierea ploii nu m-atinge,
bucuria spinilor mi-e straină;
și iubirea rămâne de gheață,
etern, acoperită de foc și ceață.
dar,
făcutul se-nvăluie in intuneric
și`și deschide ochiul spre adâncuri;
insetat de cunoaștere,
vrea sa iasă afară...
să încolțească și să se usuce
acolo unde lacrima îi e apă la rădăcină
dar durerea altora îi rămâne străină.
Nefăcutul a rămas în pântece;
fârmitură de adevăr
suspendată în timp.
Doar făcutul vrea să trăiască
prin fum și ceață,
făcut fiind, din gheață...

24 noiembrie 2005