Ma simt ca pamantul,
din mine ceilalti isi trag seva,
pentru ei sunt clovnul ce-i face sa rada,
pentru mine sunt eternul romantic.

Ma simt ca un autobuz romanesc,
cu mine ceilalti trec prin viata,
pentru ei sunt cel care-i duce la destinatie,
pentru mine sunt cel fara destinatie.

Ma simt ca norul de ploaie,
cu apa mea ceilalti traiesc,
pentru ei sunt fantana de viata,
pentru mine sunt izvor nesecat de lacrimi.

Ma simt ca o vrunza in vant,
cu mine pamantul se-ngrase,
pentru toti sunt doar o frunza moarta,
pentur mine sunt cosciug de carne.

Ma simt ca o gluma proasta,
intreaga viata mi-e gluma,
pe toti ii fac sa rada
iar pe mine, eu ma fac sa plang.

Ma simt singur si mort,
ma simt martorul propriei mele pierzanii.