Ardere de tot

Eu mă gândesc în fiecare zi
la pomu-n care a înflorit iubirea noastră,
și sper că tu ai să revi
cu o privire frunza să-i vopsești din verde în albastră...

În spațiul verde și îngust
în care eu mă plimb cu pekinezul
văd urme clare dintr-o toamnă cu mult must
și imi aduc aminte până și botezul...

Încet, dispare totul, fără nici un cost...
Rămân doar cerul și pământul, asist fără putință
și, recunosc, mă simt cam fară rost,
căci a mea Evă-mi cântă încă din neființă...

Dar eu mă simt mult prea legat
de blocul ce a găzduit iubirea noastră
și-l construiesc din amintiri
și pun și flori în glastre la fereastră....

Și te așteptăm ca tu să vi, măcar la mine la fereastră,
și eu, și pomu-n care a înflorit iubirea noastră,
ca visele să-mi colorezi, iar pomului ce crește într-o glastră
cu o privire frunza să-i vopsești din verde în albastră...