Nu mai există continuare
la ce s-a spus.
Timpul s-a scurs,
inexistent,
în noi.
Drumuri se intersectează
înspre apus,
prea târziu ca să mai conteze.

Nu mai există sfârșit
pentru ce nu s-a făcut.
Lumina s-a stins înainte
în palma mâinii tale stângi.

Iar sub pleoapele tale se strânge
hidoșenia zilei de mâine.

Eu nu mai existent.
M-am stins odată cu ultimul cuvânt
ce mi l-ai scris în grabă.

Eu nu mai exist pentru tine.
Soarele a încetat să mai râdă
doar pentru noi.