Luna aproape plină
veghiindu-mi veghea
de noiembrie
și mirosindu-mi brațul
cu aromă de piele și mare,
braÈ›
pe care
l-am fluturat
de câte ori mi se părea
că pleacă marinarii.
Sunt îndoliată,
mă jelesc,
fac pomeni cu colivă din belșug
celor necuvântătoare
ce s-au rătacit
prin mine.
Nu mai miros a om,
ci a scoică
în care
se bat valuri de orizont.