ieri m-ai zâmbit sub formă de lebădă
ce în zbor știe să-mi împletească inima
câte puțin prin toate acestea

nu prea știu să mă apăr
de străpungeri ce înfășoară crini
într-o altă zi
invers spre început

uite:
vibrarea nu mai dărâmă
în cale ziduri
ca pe niște pietre rostogolite.

vreau să iasă bine
culori și forme

pe un motiv foarte clar,
toate tablourile expuse
într-o lume paralelă
coboară spre noi
și apoi pleacă
spre o formă de cristal.

trebuie să plec.
am redeșteptat uitate castele
cu strigătele mele pătrate.