explozie de zîmbete fluturi portocalii
de vanilie și scorțișoară
evadare dulce pauză între două ferestre deschise
nu știam cum să mai agăț teiubescurile
ca pe niște mici globuri multicolore
ce dacă nu ești aici să mă vezi
pe marginea unei atingeri de fire graseind ușor
știam știam știam că
numai singură pot avea grijă de noi din mine
cu fiecare evadare mă apropiam mai mult de tavan
sferă perfectibilă colțului din dreapta sus
punct de observație strategic
pentru încă o sărbătoare
iată și invitații
umbre de porțelan veniți de luați
lumină și ciocolată pentru toată lumea
de sus puteam să probez orice identitate
una de creator mi-e potrivită pentru noaptea asta
cît să remodelez coloana vertebrală a visului
vezi? aaaa dorm pînă și liniștea miroase a ciocolată
bărbatul are riduri mentolate pe frunte
și de fapt chestiile astea se întîmplă frecvent
dacă nu la fiecare ciclu măcar la trecerea dintre anotimpuri și...
mai știi?
nici măcar nu am nevoie de tine să te pot iubi în liniște