tablouri în umbră fără autor
lovesc mereu zidul matricei de suflete
probabil lumea a treia la limita universului
o ruptură în timp repetată la fiecare cruce
întotdeauna același început cu alt sfârșit

nemuritor cu inima pe lama clipei
într-o lume fără lacrimi
nu uit a plânge veșmânt de rouă
pe fir de iarbă verde pământ
al meu vers ce m-a născut