ÃŽn clipele noastre comune
Înghețul parcă stă să cadă
Și palmele să ni le-adune
În reci, cătușe de zăpadă.

Tu, ai uitat în mare parte
Prin anotimp să te mai numeri
Iar eu citesc o nouă carte
Cu iarna șchiopătând pe umeri.

Și-aș pune-n sipet,la păstrare
Arome legănate-n sân
Dintr-o poveste care doare
Și-n care, totuși mai rămân.

Ridică-ți ochii pe-ndelete
De pe naivele pasențe
Și descifrează pe perete
Motivul tristelor absențe.