Ca niște tineri cerbi ieșiți din minți
Ne-am dus atunci, adânc de tot, în munte
Doream ca vâlva pietrei să ne-nfrunte
Când vom pupa zăpezile fierbinți.

Dezvirginam poteci înzăpezite
Sub pași ce tâlhăreau orice-nvoială,
Puneam sfârșitul lumii la-ndoială
Pe niște sărutări dezlănțuite.

Și munții înspre Nord își căutară
Prin cerul vinețiu, o stea sihastră
Ne logodeam cu nebunia noastră
Și vâlva pietrei seci, trăgea să moară.