Apoi ți-am atins părul
cu palma și am făcut paradis ,
fără să-mi dau seama
de lumea de culori .
Apoi ți-am atins ochii ,
făcându-I infinit ,
fără să-mi dau seama
de păsări – curcubeu din cer .
Apoi ți-am simțit răsuflarea ,
făcând-o dintr-o dată adiere ,
fără să-mi dau seama
de iarba încolțită – n jur .
Apoi ți-am sărutat pielea
făcându-ne Dumnezei
fără să ne dăm seama
de vânt sau de cuvânt .
Apoi …
m-am trezit pustiit și rece ,
piatră în suflet și priviri .
Eram doar eu cu amintirile .
Câtă viață freamătă în aducerile aminte !
Și câtă deznădejde …