hei hei cu gust de ceară fericirea ta astăzi
așa m-am hotărât că-mi place frigul
ce-i drept spune-mi
nu-i așa că nu plouă
prin pereții camerei noastre
trec însă mașini
pe sub uși se strecoară un cântec

dacă îți plimbi ușor palma din noi răsar ultimele frunze
orașul acesta se bazează pe noi
cu trotuarele ascuțite în tăceri care-ncep
din punctul plecărilor pe sârma subțire a lunii


ce-ai tu cu iarna iubite las-o afară
dincolo de imaginar cu cizme lungi și umbrelă de ploaie
mi-era foame cândva mușcam dintr-un măr
înainte de ape

acum
răsucesc lumina pe roată de lut
din brațele noastre încrucișate curg întâmplările toate
pe încheietura ta măsor ploaia