Trei frați
- În căutarea amorului –

Trei frați s-au pus să jure într-o dimineață
Că vor găsi o fată cu inima de gheață,
Că o vor cuceri și vor topi amarul,
Apoi au început s-aleagă idealul:
Primul vroia o blondă, drăguță și focoasă,
Cu pieptul ca de zână, picioare ca de barză;
Al doilea ținea să aibă o brunetă
Cu ochii mari și negri, mireasma ca de mentă;
Al treilea tăcea, gândea și cugeta –
Nu-mi trebuie o zână, nu-mi trebuie o barză,
Îmi trebuie o fată timidă și fricoasă,
Cu simțul ca de vulpe și degetele fine,
Privirea de leoaică și zâmbetul de mamă,
Nu-mi trebuie o blondă, nu-mi trebuie brunetă,
Îmi trebuie amorul, să fie drăgăstoasă,
De voi găsi o fată, să fie cea aleasă.

Pe urmă frații noștri s-au dus în căutare
Pe la izvor de munte, prin codru și sub soare…
Primul n-a dat de zână, a dat de-o babă moartă,
Al doilea de-o buhă, urâtă și umbroasă;
Tăcutul frate mare, plecat în căutare,
A dat și el de-o fată, frumoasă, drăgăstoasă,
La ochi i-a pus o mână, iar ea i-a zis îndată:
- “Mi-e frică, măi străine!”, apoi a sărutat-o,
Iar ea a tremurat și-a zis: - “Mai vreau o dată!”
Cinci degete și-a strecurat pe mâna albă,
Îndepărtând-o de la ochi ca pe-o năframă,
Când l-a privit s-au adâncit în mare și ca mamă
Lui i-a zâmbit pentru întâia oară.
Atunci a înțeles cum jurământul,
Făcut mai mult de frați la răsărit,
S-a împlinit pentru cel sincer, s-a împlinit căci a iubit.

Din toate acestea nu vă cer să luați aminte
Decât că fiecare primește partea sa,
Că idealul e cel ce zace în suflare
Și că amorul e-ntruchipat în orice stea.