Dac-ar găsi enclava zilei moarte
M-ar zămisli-ntr-a șerpilor largi burți
M-ar naște-apoi în niște strâmte curți
Cârpind cu grijă gardurile sparte.

Și-ar mai plăti orice comisioane
Acelora ce-n ușa mea așteaptă
Să mă despart, cumva, de mâna dreaptă
Ca donator în banca de organe.

Nu-i logic să vă spun cât vă iubesc
Cu ani din viață aș plăti tribut
În alte vremuri să mă fi născut
Alte jurnale, astăzi să citesc.

Și iar deschid o filă dintr-o mie
Iar Petru tot aceleași vorbe-mi spune,
Că nebunia fi-va-nțelepciune
Și-nțelepciunea, iarăși....nebunie.